Londra – experienta culinara

Cand vizitezi o tara sau un oras, parte foarte importanta din experienta de calatorie este mancarea specifica (sau cel putin asa este pentru gurmandul din mine 🙂 ).Londra experienta culinara:

Iar acest lucru este adevarat fie ca ma duc intr-un orasel din Romania sau un mare oras din strainatate. M-am bucurat in egala masura sa descopar si sa experimentez biscuiti de natura necunoscuta mie, gasiti in magazinul-carciuma din Cucuietii din Deal, pizza taiata la foarfeca intr-o dugheana aflata intr-o zona in care nu cred ca m-as duce dupa inserat, din Roma, sau antreuri servite la un dineu oficial cu mare staif, peste ocean (atunci cand s-a intamplat sa particip).

Aici voi scrie despre Londra si experienta culinara traita acolo. Toata lumea stie, Marea Britanie nu sta tocmai in prima parte a topurilor internationale cand este vorba despre gastronomia traditionala. Terciul de ovaz si carnatii cu sange sunt o experienta, dar nu una de 3 stele Michelin.

Dar cum Londra nu este tot aia cu Regatul Unit, nici bucataria traditionala britanica nu se confunda cu optiunile gastronomice din capitala. Londra este un oras international si la fel si mancarea-i. Si cum internationalul este mare cat lumea aceasta, ma voi opri la ce am experimentat cu papilele din dotare :), recunosc, abil pofticioase.

Cel mai bun pranz

Ca o fi fost de la zecile de kilometri parcursi pe jos, ca o fi fost de la aerul bine oxigenat din Hide Park, dar pentru noi cea mai strasnica mancare am gasit-o intr-un Whole Foods Market. Un fel de musaca geniala, pui cu sos de ananas usor picant si Italian Chicken Marsala ne-au facut pranzul foaarte fericit 😀 . Am descoperit din intamplare magazinul din zona Kensington iar restaurantul este la etaj.

Locul unde m-am saturat de ciocolata 😀

Iubitorii de ciocolata poate se vor intreba: se poate asa ceva? Si daca da, in Londra? Nu in Elvetia sau Belgia? Blasfemie! Ei bine, mie mi s-a intamplat minunea (si indestularea m-a tinut chiar pana a doua zi 🙂 ). Locul miracolului se numeste Kahve Dunyasi*. Am experimentat o producatoarea de minuni felie de tort de ciocolata, o cafea (servita cu o lingura din ciocolata + bombonele excelente din alte sortimente de ciocolata) si o prajitura cu fructe de padure.

*scriind acest post am descoperit ca s-au deschis cafenele Kahve Dunyasi si in Bucuresti. Maine seara stiu unde ma voi duce 🙂

Locul de unde am mancat cea mai buna prajitura cu ciocolata

Nop, n-am scris de doua ori acelasi lucru. Si da, se poate asa ceva – intr-un loc unde te saturi de  ciocolata sa nu fi mancat si cea mai grozava prajitura de ciocolata (de pana acum, dupa multe incercari 🙂 ). Sursa bunatatii este Harrods Food Court (adica nu restaurantul de sus ci zona de vanzare a produselor selecte de la parter). O prajitura de ciocolata absolut divina! Ca am mancat-o din cutie, boschetar-style autentic, stand la coada sa intram la un concert, asta este alta poveste, dintr-un alt episod 🙂 .

Cel mai fain mic dejun

Cine a zis “less is more” nu s-a inselat. Cel mai satisfacator mic dejun a fost alcatuit din paine prajita cu unt, oua prajite + 2 felii de sunca (prajita si ea). Si o cafea (cum altfel decat prajita 🙂 ). L-am savurat la Patiserie Valerie, lant de cafenele axat mai ales pe prajituri (dar care nu sunt tocmai rupte din rai). A fost tot ce iti puteai dori intr-o dimineata (ploioasa) londoneza. Simplu si foarte gustos! Am mai incercat varianta de mic dejun traditional britanic la Caffe Concerto, sediul din Soho al lantului de braserii. Adica paine prajita + sunca + oua ochi + fasole + carnat + unt + dulceata + un fel de omleta cu cartofi + rosii + ciuperci. Dar au fost mult prea multe si, la drept vorbind, nici unele prea grozav de gustoase.

Cea mai sofisticata cina

Sake No Hana. Aici am ajuns prin curtoazia unor prieteni. Restaurantul este cu specific japonez si necesita respectarea unui dress code. Am mancat sushi, orez cu legume, crab oceanic in frunza de palmier, bine stropite cu sake si vin alb. Si un desert. Mancarea precum si servirea au fost rafinate. Nota de plata, brutala. Dar cum tratatia a fost din partea casei, nu putem decat sa multimim si sa ne bucuram de experienta 🙂 . Daca m-as mai intoarce acolo pe bugetul meu? Poate doar atunci cand as vrea sa ma super rasfat. Si atunci as comanda ceea ce mi-a placut cel mai mult: sushi (in special cu crevete) si orezul cu legume. Yumm!

Cel mai anost pranz

Surprinzator, la Harrods. Am ajuns acolo invitati fiind sa experimentam un “Sunday roast”, adica un pranz de duminica servit traditional in familie sau la restaurant. Mancarea firava si mai degraba lipsita de gust si imaginatie. Felul X, trecut prin aburi si servit pe farfurie. Fara condimente, fara aroma. Mancaruri simple, dar nu in sensul “prea bun, prea ca la tara” si nici in sensul “less is more”. Ci mai degraba “naked”, gatite de un bucatar cu papilele gustative atrofiate 🙂 .

Fast-food-uri nostalgice

Cel mai mult m-a surprins Londra prin asemanarea cu NewYork-ul din perspectiva lanturilor de restaurante pe care le-am gasit si experimentat in ambele orase. De unde nostalgia si amintirile asociate. Iata doar cateva din cele pe care inca nu le avem la noi in tara.

• Wok to Walk – locul in care iti poti face combinatii de n luate cate k de noodles (si orez) preparate la wok. Pentru mine, in timpul petrecut la New York, asta reprezenta cateodata “comfort food”. Cand l-am redescoperit in Londra a fost ca si cum m-as fi intors in timp.
•  5 Guys – locul cu burgeri foarte gustosi, asamblati pe loc. Cand m-am intors din NY a trebuit sa aduc un exemplar pe post de suvenir :))). Daaaa, stiu ca este neobisnuit, dar ce nu face omu’ pentru a bucura alti oameni?! :)))
• Pret a Manger – lantul de magazine in care, de fiecare data cand am intrat, nu am cumparat nimic. Pentru ca nimic nu mi s-a parut atractiv. Versionea europeana si-a pastrat calitatile ne-atractive.

Epilog:

Faina’i Londra, faina’i oferta de mancare! Sa te tot duci, iar unii dintre noi ar spune “si sa nu te mai intorci” 🙂 . Un oras in continua transformare, ca un etern adolescent. Un oras care te imbie cu nenumaratele sale fete care arata ca a fost capitala unui imperiu in care niciodata nu apune soarele.

PS:

Doi ciobani merg la un restaurant mediteranean. După ce citesc meniul îl întreabă pe chelner:
– Domnule dragă, ce îs acelea fructe de mare?
– Caracatiţă, calamar, rac, creveţi, răspunde chelnerul.
– Apoi, bag de seamă, zice unul dintre ciobani, după cum zici dumneata, vulpea, ursul şi lupul îs fructe de pădure!