Locuri unde nu vrei sa ajungi

A calatori = a face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. Sau cum se zice din popor, a ajunge acolo unde vezi cu ochii; a bate lumea in lung si lat.

Cu cateva exceptii, insa.

Cum nu tot ce zboara sa mananca, nu tot ce gasesc pe harta vreau sa si (re)vad.
Sunt oameni si fapte care transforma locurile si le scot, iremediabil, de pe harta mea turistica:

Columbia

De ce nu?

  • Pentru ca “Suntem deja uitarea ce vom fi”, semi-biografie-semi-fictiune a lui Hector Abad Faciolince a fost indirect convingatoare ca aceasta nu este o tara in care sa te simti in siguranta, nici macar ca neaos cetatean
  • Pentru ca faima cartelurilor precede serios orice altceva
  • Pentru ca frumusetea locurilor este inutila in fata violentei oamenilor
  • Si pentru ca o asociez cu starea de moleseala si de caldura sufocanta emanate de toate cartile lui Marquez.

Somalia, Sudan, Libia si, ca sa spun drept, destul de multe tari africane

  • Pentru ca violenta dusa la extrem nu face parte din obiectivele mele turistice preferate
  • Pentru ca saracia si inechitatea sociala ma afecteaza profund
  • Pentru ca nu ma descurc in conditii de instabilitate crescuta (si nici nu am de ce sa ma expun la asta)
  • Pentru ca habar nu am ce as putea vizita in aceste locuri. Si nici nu gasesc motivatii sa ies activ din aceasta ignoranta
  • Pentru ca nu vreau sa ma intorc acasa cu un glonte sau un varf de sageata drept suvenir…

Zonele extreme pentru perioade indelungate si in conditii vitregi

  • Pot sa pricep ca Antarctica este o intindere maaaare, alba si mai ales inghetata vizitand tari limitrofe dar care mai contin si altceva decat gheata.
  • Dupa 100 de metri de mers prin nisip, pot sa incep sa imi imaginez cu usurinta cum este sa fii in mijlocul desertului. Nu ravnes dupa excesul de zel in termometre si nici dupa vreo cura de deshidratare
  • Jungla prefer sa o vad dintr-o poienita
  • Si in general ma bazez pe doua calitati cu care omul este inzestrat: imaginatie si capacitatea de a generaliza. Unele fenomene imi sunt de ajuns sa le inteleg rational

“The others”

Mai sunt si locuri pe care le stiu, le-am placut, dar care, intre timp, mi-au fost expropriate din varii motive… Locuri cu farmecul lor specific, toate dragi mie, dar care intre timp au devenit altceva si ale altcuiva.

Si mai sunt si locuri ale exilului, colivii de aur ravnite de multi, neintelese aproape nici de mine, dar greu tolerabile: New York, Piata Romana (numarul 9 🙂 ).

Voi unde nu vreti sa mergeti?

In loc de post scriptum:

Comenteaza aici!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: