Intr-unul din weekend-urile acestei veri, cu ocazia unui eveniment special in orasul Horezu, am avut prilejul sa am parte de o excursie de o zi la Pestera Muierilor.
Daca vrei si tu sa vizitezi aceasta pestera, recomandarea mea este, ca pe langa aceasta, sa vizitezi si Cheile Oltetul, Manastirea Polovragi si Pestera Polovragi, avand in vedere ca toate sunt apropiate.
Cum ajungi:
Din Bucuresti: A1 – DN7- DN 67 – DJ 665 ajungi la Baia de Fier (unde se gaseste Pestera Muierilor). Distanta este de 250km iar drumul trece prin Polovragi, unde de vazut sunt pestera si manastirea.
Daca ai veni pe varianta Novaci (coborare din Transalpina), pe DJ 665, pana la Baia de Fier, distanta este de 10.3 km.
Iar daca vii de la Targu Jiu pe DN67 si apoi DN675C – distanta este de 55 km. Eh, drumul asta poate fi folosit si in sens invers pentru o extindere a excursiei (daca vii din Bucuresti).
Pe timp de vara multe agentii leaga aceasta destinatie cu o excursie pe Transalpina.
Obiective Turistice apropiate:
De unde numele?
Sunt 2 ipoteze. Prima, este si cea mai plauzibila, atunci cand navaleau inamicii femeile, copiii si batranii se ascundeau aici.
A doua ipoteza este ca pestera era folosita in zilele toride de vara de catre femei pentru a toarce la racorica 🙂
Si bonus: o alta legenda a locului ar fi ca pestera (zeul locului) ajuta femeile infertile, aici gansindu-se de-a lungul timpului diverse ofrande care sa imbuneze zeitatea sa le ofere darul de a avea copii.
Date despre Pestera
Pesterea este formata dintr-un labirint de galerii avand 4 nivele, toate insumand aproximativ 8000 m lungime, din care aproximativ 900 de metri sunt accesibili publicului. Vizitatorii au acces doar la nivelul superior aflat la 40 metri inaltime.
Pesterea a fost formata de raul Galbenu care in trecut avea cursul si prin subteran.
Se intra pe o parte si se iese pe alta parte, dupa aproximativ 30 de minute de vizitat si la aproximativ 2 km fata de intrare. Daca nu aveti pofta sa va intoarceti pe jos, o “caleasca” trasa de un magarus te poate aduce inapoi.
Pestera a fost electrificata intre anii 1963 si 1978, fiind prima de la noi din tara iluminata astfel.
Temperatura din interiorul pesterii este de +10 grade.
Atractii: Domul mic, Sala Altarului, Sala Turcului (candelabrele, Mos Craciun si Turcul), Sala Minunilor, Cascada Impietrita si, de fapt, toate formatiunile calcaroase ciudate.
Aici s-au gasit fosile de ursi (exista in pestera chiar un schelet in marime naturala), de animale ierbivore si, cel mai important, s-au gasit si resturi fosile (craniu) ale omului timpuriu, datand de acum 30.000 de ani.
Costul biletului de intrare : 10 lei
Taxa fotografiere: 20 de lei
Program de vizitare: 1 mai – 1 octombrie: 09:00-20:00 si 1 octombrie – 1 mai: 09:00-17:00
Ce si cum se viziteaza:
Se intra la ora fixa! si nu e loc de negociere! Cine intra are doar o singura optiune: sa continue traseul pana la sfarsit!
Cine nu a platit taxa de fotografiere sa nu indrazneasca sa faca poze!
Cine se stie cu probleme la articulatii, sufera de reumatism sau alte boli ale aparatului locomotor (coloana) sa inceteze sa viseze ca poate vizita aceasta pestera! Odata intrati nu e loc de intoarcere! Sunt portiuni in care sunteti obligati sa faceti mersul piticului!
Doaaamnaa vreti sa vizitati pestera? Daca vreti, haideti urcati mai repede ca se intra la fix si nu stam dupa dumneavoastra!
Se merge dupa ghid – daca nu veti face acest lucru veti ramane in intuneric! La ora 14 am pauza de masa si mi-o respect!
Cele de mai sus nu sunt altceva decat instructiuni ale unui ghid autoritar – mie mi s-a parut amuzant – care se bucura din plin de puterea ce o avea asupra noastra. Altii, apropiati mie, nu au gustat modul acesta de prezentare! Cand sa inceapa vizita am suflat totusi usurati ca nu acesta ne-a fost ghidul! Avea pauza de masa! Totusi nu stiu de ce, dar cred ca vizita ar fi fost mai interesanta cu nea autoritarul, si cred ca am fi capatat mai multe informatii la final.
Experienta mea: excursie de o zi la Pestera Muierilor
Imediat dupa ce am vizitat pestera Polovragi am pornit la drum spre Pestera Muierilor. Drumul este unul pitoresc. Cand ajungi la Baia de Fier esti intampinat de un deal (din pacate cam golas) pe care scrie din pietre numele localitatii.
Dupa acest deal am mai parcus putini kilometri (cred ca 5) in lungul raului Galbenu. Peisajul mi s-a parut un fel de chei ceva mai blande.
Am parcat masina si am urcat niste trepte ca sa ajungem la intrare. Desigur inainte de urcus esti ispitit de un restaurant, de kurtos kalacs si diverse tarabe cu suveniruri si muzica de-a locului (populara).
Am inceput sa urcam treptele deja aerul era mult mai respirabil, eram intr-un fel de padurice. Dupa 2 minute intrezarim casa de bilete si o mana buna de oameni. Nu am crezut ca o sa intram toti dar se pare ca grupul trebuie sa fie de maxim 100 de pesoane.
Am primit instructia militara de mai sus si am inceput turul.
In interior temperatura era numai buna (10 grade) daca aveai un pulover pe tine. Aerul era umed.
Pestera este electrificata si are carare amenajata (nu ai voie sa iesi de pe ea). Fata de pestera Polovragi aceasta pare mult mai comerciala dar in acelasi timp si mult mai bogata in stalactite, stalagmite si dolomite – intrucat este mai veche. Am pus mana pe tavanul pesterii (fiind la cativa cm deasupra capului): era umed si cretos.
Am ajuns la sala altarului, am vazut cascada impietrita, am vizitat Sala Turcului (cea mai importanta) unde am vazut formatiunea ce seamana ca un ostas turc.
M-am chinuit sa il vad pe Mos Craciun (cu putina imaginatie mi-a iesit) dar pe cadane oricat am incercat nu am reusit.
Tot in aceeasi sala se afla si 2 candelabre care mi s-au parut de fapt cireasa de pe tort – absolut superbe!
Sunt portiuni in care doar cu mersul piticului le poti parcurge, dar sunt rezonabile, nu sunt consecutive si nu dureaza foarte mult.
Dupa Sala Turcului mai parcurgi cateva minute si ai ajuns la iesire. Peisajul este frumos, iar dupa ce cobori cateva trepte (cvasiamenajate), la fel ca la intrare, esti ispitit de suveniruri, palinca, visinata orice vrei tu: you name it!
Cand iesi vei observa ca locul nu se potriveste cu cel de unde ai plecat si, dupa cum ziceam, esti nevoit sa parcurgi aproximativ 1-2 km pe jos, dar printr-un peisaj frumos.
Cei care vor o tratatie deosebita, Ghita Ciobanu va invita sa parcurgeti drumul in trasura sa!
Dupa ce am ajuns la masina am cerut cateva indicatii cum ajungem pe DN 67 (am ales alt traseu) si am reusit sa ajungem la intersectia drumului comunal 34 cu DN 67 fix acolo unde padurea si-a schimbat culoarea!
A fost frumos! Dar nu am terminat! In alt articol urmeaza sa vorbesc despre culele din Maldaresti.
Comenteaza aici!