Faro este poarta de intrare aeriana in regiunea Algarve. Din Romania ruta este prin Lisabona. Am mai scris despre cum poti ajunge – cert este ca fata de tren, avionul dureaza (evident) mai putin (o ora) dar ca este si (mult) mai scump. Asadar in cele ce urmeaza va voi arata cateva optiuni / exemple pentru o Excursie de o zi in Faro
Exemplu cu avionul – Lisabona – Porto – Faro
- in perioada – 14-17 octombrie poti ajunge in Lisabona cu 94 de euro, sau putin sub 90 de euro daca te hotarasti sa pleci cu 2 zile mai tarziu sau daca luna octombrie este ocupata poti incerca in perioada 15-18 noiembrie cu 93 de euro
- Dupa ce petreceti cateva zile in Lisabona – cu avionul ajungeti in Porto cu doar 10 euro
- Din Porto spre Faro avionul costa de exemplu in 17.10 doar 10 euro
- Nu conteaza cate zile veti sta in regiunea Algarve – intoarcerea spre Lisabona o puteti face fie cu autobuzul fie cu trenul
Exemplu cu Trenul
- Odata ajunsi in Lisabona puteti lua trenul din Lisabona Oriente catre Faro – biletul poate coasta si 26 de euro dus-intors daca este cumparat cu 5 zile inainte – durata calatorie 3 ore
- Cu autobuzul prin Eva – BUS – biletul fiind 36 de euro – durata calatoriei putin peste 3 ore.
La acest link veti afla detalii cu privire la vremea din aceasta regiune. De exemplu in octombrie temperatura medie este 19 grade Celsius.
Ce este Algarve? Regiunea administrativa sudica a Portugaliei. Unii o mai numesc si “secretul bine pastrat al Portugaliei“. Ei bine, n-ar trebui sa crezi pana ce nu vezi 😉.
Faro este capitala administrativa a orasului, in competitie stransa cu Lagos si cu Silves.
Ultimele au fost la randul lor centre administrative dar Silves a decazut economic, politic si religios pe cand Lagos a fost maturata de Tsunami-ul din anii 1700 provocat din cutremurul din Lisabona, acelasi care a distrus aproape toate asezarile de la malurile sudice si vestice al Atlanticului. Mai putin afectat a fost Faro, protejat de laguna Rio Fromossa.
Experienta Trivo excursie de o zi in FARO
Cand ne-am apropiat de oras cu avionul am trecut peste ceea ce am crezut ca este o mare mlastina sau o zona inundata sau chiar o incercare de recastigare a terenului din mare pentru extinderea plajelor. S-a dovedit a fi chiar laguna, rezervatie naturala. Habar n-aveam ca exista! 🙂
Transferul spre oras se face cu autobuzul detalii la cest link.
Autogara se gaseste destul de aproape de cele doua centre ale orasului (nou si vechi). Daca esti doar in trecere (si cel mai probabil vei fi), aici vei gasi o bagajerie asa cum stim si pe la noi – cu interactiune umana. Ceea ce are si dezavantajul ei – este inchisa fix la pranz intre 12.30 si 13.30.
Dar nu-i bai. Pe langa autogara se mai gasesc si alte optiuni – pare-se ca localnicii au inteles ca orasul lor este mai degraba de tranzit.
Dar este in acelasi timp si de vizitat!
Am pornit spre centru iar primul punct de interes a fost portul, un golfulet plin de ambarcatiuni de mici dimensiuni de toate felurile.
Trecand prin dreapta lui, pe langa capitanie, am ajuns fix la mlastina-laguna, care m-a nedumerit la fel de mult de la sol ca si din aer ☺. Linia de cale ferata trece fix pe langa.
Din port drumul duce, natural, spre orasul vechi, de fapt o cetate, inconjurata de ziduri construite prin 1600-1700, cu prilejul razboiului de independenta (sic!): Guerra da Restauração, cand Portugalia si-a castigat autonomia fata de “prietena lor cea mai buna”, Spania.
Ce gasim acum in cetate este varianta restaurata. N-as spune ca se remarca prin obiective turistice. Insa ea insasi este o asezare asa de linistita, sarmanta si armonioasa incat pentru mine a fost printre cele mai relaxante locuri din toata regiunea.
Placutele stradale sunt facute din nelipsitele azulejos – placi ceramice in stil olandez. Drumurile sunt pavate iar casele sunt albe, pal colorate sau in caramida goala.
Pe alocuri am mai gasit locuinte maure bine conservate.
Pacat totusi ca multe cladiri sunt parasite si, deci, in degradare.
Dar chiar si asa am gasit mici comori estetice.
Dintre ele unele sunt clar proaspat adaugate. Dar iscusinte si ingenios incantatoare.
Zidurile(refacute) se pot vizita restrans, in parte opusa portului, pe latura imediat perpendiculara cu laguna. De pe ele se vad panoramic orasele (vechi si nou), laguna si, mai ales, geometria acoperisurilor ceramice.
Sa exploram alene!
Pe drum am descoperit specificul pompieristic al cetatii: varianta veche – ferestruici in zidurile caselor, de unde se facea alimentarea la sistemul de apa. Ele insele intrigante si placute ochiului. Varianta curenta: hidranti vintage 😀😀😀 (un fel de como tu es bella comme la papaya, retro 😉)
Am gasit terase si restaurante, unele mai intruzive dar majoritar cu gust si incadrate armonios in arhitectura locului.
Am ajuns si la Catedrala – principalul obiectiv turistic al cetatii. Incastrata intr-un complex de cladiri in stiluri diferite, aflata intr-o piateta, se remarca de afara si pentru cocosul din clopotnita.
Biletul de intrare include vizitarea turnului, a catedralei in sine, a unui muzeu si a gradinii interioare.
In turn este relativ usor de urcat… comparand cu nesfarsitele trepte ale Portugaliei ☺.
Ca toate turnurile, serveste in prezent privelistei: orasele (vechi si nou) se vad pana departe. La fel si oceanul.
Catedrala se remarca prin ornamentatii baroc-intunecate alaturi de mozaicuri maure, omniprezentele azulejos (placi ceramice albastre olandeze) si o orga colorata ☺
Alaturi este un muzeu cu obiecte bisericesti: haine, cruci, etc. De interes mai ales pentru binecredinciosi.
Iesind in curtea interioara, intr-un colt, se gaseste capela de oase. Accesul fiind limitat cu un gard, daca ratam placuta exlicativa, si nu ma uitam cu atentie la ce vad ratam sa pricep ca oasele nu erau in interior ci in afara, fiind insasi fatada cladirii. Faceti zoom…
Iesind din cetate, langa ziduri gasim un mini-parc, placi azulejos mult mai mari – dedicate perioadei maure, faleza de langa laguna. Toate bine intretinute.
Orasul imediat este … nu stu cum sa-l numesc mai potrivit decat “spre nou”, asta pentru ca locuintele sunt o colectie de stiluri si vechimi, de la contemporan la cateva sute de ani in urma.
Iar orasul si mai dinspre exterior, zona contemporana asadar, este extinsa, ingrijita, cu reminescente de cladiri tipic comuniste alaturi de cladiri noi. Per total, Faro chiar arata a capitala de regiune.
Ce mai este de vizitat in zona: partea deluroasa a asezarii (in nord) sau plajele (din peninsula Ancão, insula Culatra sau de pe Insula Parasita (Ilha Deserta)). Dar asta pentru peisaj, soare si nisip frumoase. Ca apa este sloi!
Si pastila de sfarsit: in Faro s-a tiparit prima carte din Portugalia, la sfarsitul anilor 1400. Doar ca nu arata ca o carte, nu este specifica natiei si nu e in limba portugheza. Este “Pentateuco” – o torah (cartea de capatai religiasa evreiasca), sub forma de pergament in dialectul portughez al limbii iudaice.
Comenteaza aici!