La 4 ore distanta de Bucuresti se gaseste o regiune a carei numar de locuitori este de putin peste 400.000 dar primeste anual 10.000.000 de turisti – Algarve Portugalia
Cele 4 ore sunt cu avionul iar locul cu pricina este in sudul Portugaliei.
Am ales anul acesta Algarve pe post de “vacanta la mare, la soare”, parte a unui circuit mai lung. Aici ne propusesem sa ne bronzam stand tihnit la soare, sa facem snorkeling, cu alte cuvinte sa huzurim. Sau cel putin cu gandul acesta am planificat calatoria in Algarve si am pornit de acasa.
Ce este Algarve am explicat in postarea despre poarta aeriana de acces (low cost) in regiune: Faro. Mai pe scurt – este ca un fel de lant de statiuni, in varianta portugheza. Sau mai degraba un lant de asezari transformate in statiuni.
Continui prin a spune ca pentru explorarea regiunii Algarve unul dintre noi s-a documentat temeinic iar celalalt, a muncit intens imaginandu-si cum o sa fie excursia ☺. Postarea este din perspectiva celui cu imaginatia 😉
Ziua #1 – Lagos – Algarve Portugalia
Am stat in Lagos, unul dintre principalele orase ale zonei, intrucat este bine conectat cu restul asezarilor, este mai maricel si cu mai multa viata de noapte.
Am stat la un hotel cu o receptionera din Romania. Pentru dumneaei munca pe timp de vara ca receptionera si statul in somaj pe timp de iarna s-au dovedit o solutie mai buna decat cea de a fi profesor in Brasov, luand in considerare oportunitatile disponibile pentru intreaga familie, mai ales pentru copii.
Ne-a povestit doamna si de plaje si de locuri unde sa mancam si de restaurantul romanesc de dupa colt (daca ni se face pofta de sarmale ☺). Tot de la dumneaei am aflat ca, de fapt, numele orasului este Lagoş, ceea ce mie mi-a creat pofta sa mananc langoşi in galoşi 😆.
Dupa instalare am pornit rapid sa vanam coasta oceanului. Am pornit spre doua dintre cele mai importante obiective mentionate in ghidurile turistice: Praia do Camilo (plaja) si Ponta da Piedade (formatiuni stancose mai aparte plus un obiectiv militar), ultima in continuarea celeilalte, pe acelasi drum.
In imaginatia mea, traseul ar fi trebuit sa fie o zona pietonala frumos pavata, cu bancute, palmieri si felinare.
Ummm…, nu.
Este un drum, cu o banda pe sens, intens circulat de vehicule, cu trotuar doar pe o parte a strazii si cu masini parcate una langa alta pe partea cealalta – adica fix pe sensul catre coasta oceanului. Fara nici un duh turistic.
Am ajuns (urcand!) la poteca spre Praia do Camilo – Algarve Portugalia
De sus: peisajul foarte frumos, stancos, stralucitor in lumina soarelui de dupa amiaza.
Accesul spre plaja este foarte bine amenajat (ca de altfel peste tot pe unde am fost) – muuulte, dar multe trepte! Am fost nitel nedumeriti – am vazut doar oameni plecand si aproape doar noi sosind. La ora 15:00. La destinatie am descoperit si de ce:
- Densitatea de pe plaja. Daca la Eforie, in ziua cea mai din toiul sezonului, vi se pare aglomerat, ei bine, ce gasim la noi este lejer in comparatie cu ce am intalnit aici. Plaja este foarte mica iar oamenii stateau (pe prosoape) fix unul langa altul. Cu greu am gasit loc sa trecem printre cearceafuri spre apa. Nu am inteles de ce as sta la plaja in aceste conditii! Ce-i drept, nisipul fin, stanci pe plaja si langa. Dar daca vreau straini in spatiului personal merg cu metroul la 8 dimineata. Si nici nu trebuie sa imi pun costum de baie 😐
- Umbra. Pozitionarea inspre est, cu faleza foarte inalta, face ca timpul de plaja sa se scurteze drastic dupa-amiaza. Insa dis de dimineata trebuie sa fie un rasarit frumos. Si macar atunci nu o fi asa de aglomerat!
Cu toate ca este una dintre cele mai titrate plaje, noi nu o recomandam vara. Decat poate in extra-sezon, cand densitatea ar trebui sa se reduca. Asta daca nimeriti intr-o zi nu prea vantoasa. Deci daca va stiti deosebit de norocosi 😉
Continuam spre Ponta da Piedade.
Imediat dupa iesirea de la Praia do Camilo exista o zona …. virana, cu poteci si tufe, cu acces la stanci si peisaje si optiuni de trasee de cateva sute de metri. Insa zona este ingradita, ceea ce nu permite sa “o iei pe scurtatura” pana la capul Piedade. Continuam asadar pe acelasi drum cu masini.
Ce am gasit la Ponta da Piedade? O unitate militara, peisaje deosebite – atat inspre estul cat si vestul coastei, scari de acces spre grote (ce surpriza: … muuulte!), zone in care se vedeau grotele si lucrarile apei in stancile calcaroase.
La baza scarilor erau chiar barcute pentru explorarea grotelor – 10 minute 15 euro.
Am pornit apoi spre obiectivul #3 – Praia Dona Ana.
Mult mai larga avand chiar si cu o zona de sezlonguri (acestea fiind exceptia). In rest, aceelasi ocean rece delimitat de stanci inalte, calcaroase, in straturi, spectaculoase. Per total o alegere mult mai buna decat Praia do Camilo.
Am incheiat ziua intorcandu-ne spre oras pe langa niste grafitti faine, cu o excursie la Spar-ul local (un supermarket unde am gasit produse lactate romanesti – smantana 50% grasime 😀 ), si cu o baie cat am putut de fierbinte si de lunga ca sa ne dezmortim de frig. Daaaa, in Portugalia in miez de vara poti sa faci turturi de frig (seara).
Ziua #2 – Portimao, Albufeira – Algarve Portugalia
Dis de dimineata ne-am prezentat la autogara sa luam autobuzul de ora 8 spre Portimao. Stiam de o optiune de grup de calatorii – in jur de 29 de euro pentru 3 zile. Am intrebat – ni s-a raspuns scurt ca nu este. Intr-o alta zi, alt vanzator, de la acelasi ghiseu vindea unor localnici fix acelasi lucru. Bine am venit in lumea speciala a transportului inter orasenesc din Algarve! Ne-am luat bilete obisnuite si am pornit la un drum de aproximativ o ora.
Din capul locului trebuie mentionat ca orasul Portimao este impartit in zona centrala si plaja (cele doua fiind la 3 kilometri departare). Orasul nu se remarca in mod deosebit, obiectivul nostru fiind plaja. Am ajuns acolo cu autobuzul local, dar atentie alegeti linia litoral – acest site va ajuta sa observati cam cum merg treburile cu autobuzele regiunii – operate de evabus.
Am coborat la statia care deserveste plaja principala – Praia de Rocha.
De acolo, in 3 minute de mers domol am ajuns pe nisip, trecand printr-o zona comercialo-turistica, cumva asemanatoare cu ce gasim in Neptun sau la Nisipurile de aur bulgaresti.
Plaja cu adevarat ampla si in lung si in lat. Fara sezlonguri si umbrele – adica fix asa cum este pe 95%+ din locurile de plaja pe care le-am vazut. Ca urmare, daca vrei umbra fie te rotesti in jurul unei roci, fie vii cu umbreluta la pachet. Soarele arde de-a dreptul!
Nisipul fin, densitatea relaxanta, pescarusii la datorie. Ne-a placut si, privind retrospectiv, daca am fi vrut doar sa ne odihnim, aici ar fi fost un loc numai bun de a sta la plaja. Dar cum n-avem stare, am pornit din loc.
Am avut o tentativa sa ajungem in port sa cautam excursii cu vaporasul pe la grote. Doar ca n-am insistat prea mult cand am vazut din departare un port care nu parea a avea vre-o treaba cu turismul. Iar excursiile vandute la chioscurile pe care le-am mai intalnit, ni s-au parut mult prea scumpe pentru ce ofereau: 30 euro/2 ore, in zona limitrofa. In cele din urma am terminat toata excursia in Algarve fara sa fim suficient de motivati sau in contextul potrivit sa mergem cu barcuta.
Din acelasi statie de de unde am coborat am luat un alt autobuz spre Albufeira (deci si mai spre est).
Despre Albufeira stiam ca este aproape “crème de la crème” al Algarve. Cand am cautat cazare preturile aratau foarte clar ca trebuie sa faci parte din cei alesi ca sa stai aici 🙂
Asta plus ce am tot vazut declarat in ghiduri – “Algarve este bijuteria ascunsa”, a dus ca imaginatia mea sa imi prezica o zona amenajata in stilul Coastei de Azur, cu hoteluri pe spranceana, negresit albe, cu o promenada sa stea pisica in coada, cu terase… ce zic eu terase… lounge-uri imbietoare si luxuriante, cu palmieri tantosi, bancute si felinare.
Ummm…, nu.
Ajungand cu autobuzul, am coborat la autogara. Situata la 1-2 km de centrul orasului. Drumul spre plaja foarte agreabil. Intr-adevar, locuintele de aici sunt muuult peste ce am mai gasit in alte zone din Algarve – se cunoaste ca imobiliar-rezidential zona este dedicata oamenilor instariti.
Si am ajuns la litoral – unde am gasit o plaja mai mica decat in Portimao, mai aglomerata, incastrata intr-o zona comerciala turistica + o zona de restaurante.
Exista si un loc mai inalt de unde se pot face fotografii panoramice si scari rulante
Multe magazine cu suveniruri.
Si sculpturile in nisip promovate in aeroportul din Faro.
Insa absolut nimic special. Spatii naturale sau facute de mana omului… cat se poate de comune.
Poate ca nu am zabovit suficient de mult si nu am explorat peste tot, dar eu nu gasesc un motiv intemeiat pentru care am fi stat in Albufeira. Daramite sa petrecem un sejur exclusiv aici. Voi ati fost pe aici? Ce v-a convins?
Mai spre seara am decis sa ne intoarcem in Lagos. Ne-am gandit initial sa mergem cu trenul intrucat la ora aceea nu era programata nici o cursa de autobuz. Ajungand la autogara (trebuie luat un autobuz de aici spre gara, aceasta aflandu-se la 6 km si mai departe de centru), descoperim din intamplare un autobuz care pleca spre Lagos. In 5 minute. Dupa 30 de minute eram tot in autobuz, asteptand soferul de schimb care… a intarziat.
Am ajuns in Lagos dupa 2 ore 😐 . Distanta dintre cele 2 orase, pe autostrada care le leaga, este de 80 de km. Dupa cum ar spune frantuzul, c’est la vie toujours parchive!1
Ne-am retras la baza, in speranta ca in ziua urmatoare vom descoperi ce nu am gasit inca. si am gasit! Lagoa cu Praia de MARINHA, dar mai multe in episodu urmator 🙂
Comenteaza aici!