O luna de pribegie

Ma gandesc ca urmatorea mea calatorie sa fie undeva aproape si in acelasi timp foarte izolat. Undeva unde sa ajung la starea de sevraj cauzata de indepartarea de civilizatie. Imi doresc sa am taria sa trec peste si sa incep sa accept timpul.

Zilelea acestea am trecut pe langa un loc care m-a facut sa scriu aceste randuri si care m-a determinat sa ma gandesc la cum ar fi sa am parte de un ragaz:

Sa avem in jurul nostru brazii. Si muntii! Si-o apa curgatoare ca zgomot de fundal.

Sa fie inceput de iarna, sa vin eu, sa vina ea. Sa vina si pisica!

Sa stam intr-un bordei, c-un wc nu prea indepartat 😉

Sa avem provizii cat pentr-o luna,

Sa avem un pat, o plapuma si perne.

Si-un radio de ascultat.

Sa fie luni, sa fie marti si apoi sa nu mai fie. Sa fie o zi fara de nume.

Sa fie zi, sa fie noapte, sa fie frig si cald deopotriva.

Sa bata vantul, sa fie soare, sa pice turturi de la geam.

Sa fim noi trei, o mamaliga si poate si putin mujdei de infulecat.

Sa incepem sa ascultam unul pe altul, sa incepem sa ne ascultam pe noi

Sa treaca timpul, sa treaca ceasul.

Si apoi sa stim…

Si apoi sa fim!

 

 

About

Poate ti-ar placea...

Comenteaza aici!