Nu de mult am avut sansa sa particip la un itinerariu de week-end organizat de Geoarhiva. In a 2 -zi am parcurs un traseu extraordinar pe care vreau sa vi-l descriu in cele ce urmeaza. Asadar, Excursie de o zi: Calea ferata Ramnicu Valcea Valcele.
Scurt istoric: Calea ferata Ramnicu Valcea – Valcele
Linia a fost construita in perioada 1979 – 1989, fiind data in folosinta in anul 1989. Era o cale ferata ce facea legatura intre localitatile Bujoreni (judetul Valcea) si Valcele (judetul Arges) de numai 39 de km. Scopul acestui troson a fost acela de a decongestiona traficul feroviar de pe Valea Prahovei si de a scurta cu aproape 100 de km distanta dintre Bucuresti si granita de Vest.
Cum in perioada respectiva Romania nu era tocmai in anii sai de glorie comunista (si fara gluma – stim cu totii ca infrastructura s-a realizat in acea epoca), anumite economii s-au facut in ceea ce priveste constructia caii ferate. Ca urmare tronsonul a avut probleme majore (aluncari de teren) in ceea ce priveste operabilitatea sa. Astfel in anul 1998 circulatia este inchisa, iar in 2014 chiar si linia de cale ferata a fost scoasa in ideea conservarii acesteia.
S-a incercat reactivare tronsonului, o firma din Italia castigase licitatia, dar din pacate, din lipsa de fonduri, CFR-ul a fost nevoit sa renunte la contract, platind daune la un proiect care nici nu a inceput.
In prezent calea ferata se afla in monitorizare (cu fonduri de monitorizare alocate in fiecare an), pana la noi ordine.
Cum scopul acestui blog nu este sa faca politica ma opresc aici in a face orice fel de comantariu….
Daca momentan acest traseu nu il puteti face cu trenul, va asigur ca excursia de o zi ce presupune parcurgerea pe jos a unei mici parti din acest tronson va va ramane in minte pentru toata viata! Asa ca grabiti-va pana nu vine trenul 🙂 !
De ce sa parcurgeti acest traseu?
Desi este un proiect ce se intinde doar pe 39 km, traseul propus va da posilibitatea sa vedeti si sa mergeti efectiv pe:
- Cel mai mare viaduct din Romania – viaductul Topolog 1440 de m
- Sa parcugeti cel mai lung tunel din Romania: Tunelul Gibei – 2250 m – o experienta foarte interesanta (e nevoie musai de frontala/lanterna)
- Sa incercati sa treceti si prin tunelul Plostina 1910 m – asta daca nu este inundat. Exista ruta alternativa, pe care am parcurs-o si care a fost un mare plus adus excursiei
- Sa vizitati localitatile traditionale ale podisului Getic si aici amintesc:
- satul Piatra
- satul Alunisu
- comuna Tutana (Manastirea Tutana).
Perioada optima parcurgere traseu
- Pentru privelistile ce va vor urmarii la tot pasul, pentru pitorescul curtilor satenilor, toamna este cea mai indicata: cand frunzele sunt inca in copac dar in mii de culori.
- Alminteri, primavara si vara
Traseul
Daca v-ati hotarat sa parcurgeti acest traseu, trebuie sa stiti ca veti merge in jur de 15 km pe jos. Este nevoie de o masina ca sa va lase la punctul de pornire si, desigur. sa va preia la final.
- Din Bucuresti urmati drumul spre Curtea de Arges si in loc sa continuati spre Transfagarasan (DN 7C) faceti stanga pe Dn73C. Daca treceti prin Tigveni inseamna ca sunteti pe drumul cel bun 🙂
- Traseul pietonal propus incepe de la intersectia cu drumul DN73C cu drumul comunal DC203
- Trece prin satul Piatra pe drumul comunal 203
- La un moment dat veti vedea un mic viaduct de cale ferata (nu intr-o stare tocmai buna) si veti ajunge la intrarea in tunelul Gibei
- Dupa 2250 de m parcursi prin tunel, cu frontale, prin piatra sparta specifica cailor ferate si cu lumina de la captul tunelului mereu in fata dumneavoastra, veti ajunge la liman si veti fi in natura in mijlocul unei mici padurici
- Parcugeti „calea ferata” cativa km si veti ajunge la viaductul Topolog, cel mai mare din Romania – 1440 de m lungime. Veti privi lumea de sus, de la o inaltime de 50 m
- Continuati drumul > veti trece iar prin padure (imaginati-va ce pastel aveti toamna prin locurile acestea) si veti ajunge la Tunelul Plostina. Cel mai probabil il veti gasi inundat – din ce am citit apa ajunge la o adancime de 40cm, dar cei care doresc il pot parcurge totusi
- Exista o alta optiune de a urca dealul prin care trece tunelul si astfel (dupa nu prea mult timp, dar dupa un efort incadrat la categoria usor-mediu) veti ajunge in satul Alunis
- Si de aici cale usoara tocmai pana la Manastirea Tutana, unde cu putin noroc va asteapta cineva cu masina. In caz contrar sunati la autogara din Curtea de Arges si intrebati daca acest program mai este valabil.
Experienta Trivo
Asa cum am mentionat si la inceputul acestui articol, noi am ales excursia organizata de Geoarhiva, care o propune si anul acesta, pe data de 01 mai.
In prima zi am fost in tinutul Stavaroaiei (dar voi relata in alt articol despre aceasta experienta). A doua zi a fost destinata traseului mentionat mai sus.
Pot spune ca nu imi imaginam ca un traseu prin niste sate uitate de lume, pe un tronson de cale ferata dezafectat poate fi atat de grozav.
Satul Piatra din judetul Valcea
O asezare tipic romaneasca, arhaica, in care oamenii se vor uita lung si cu zambete largi pe fata lor la dumneavoastra, fericiti ca le vizitati localitatea.
Un sat in care se intampla ca cei care te vad sa fuga repede la „vedeta” satului sa il anunte ca un grup de turisti trec prin asezarea lor. Nu dupa mult timp un domn zdravan ne intampina si ne invita sa poposim in ograda sa. Se prezinta: Gibei Aurica. Iti dai seama dupa vorba, dupa port ca domnul acesta are o poveste aparte. Nu are stare, ne prezinta toate lucrusoarele de prin curte, toate inventiile sale si la final ne arata ce creste dansul: porci mistreti, animale ce le-a salvat de la braconaj. Nu plecam fara sa ne serveasca cu ceva fructe si o tuica numa’ buna.
Trecem mai departe ne uitam in fiecare curte si ne minunam! Ne ajuta si natura! Acum frunzele sunt galbene dar iarba inca verde, si asa ca avem parte de un colorit si de un peisaj magnifice.
Tunelul Gibei
Ajungem la marginea satului si incepem sa vedem de la indepartare ruinele unui viaduct. Trecem pe langa el si ajungem in fata tuneluui: „Omul invinge natura!” o lozinca comunista care cu siguranta in zilele noastre ar fi aspru criticata.
Nu poti sa nu te gandesti cu ironie la aceasta lozinca, avand in vedere deznodamantul proiectului.
Ne facem poze, self-iuri etc. si intram in tunel: Vedem luminita de la capatul tunelului! 🙂 ! Chiar o vedem, la propriu! Parcurgem usor, ne aprindem frontalele si toate-s bune si frumoase, doar calcam pe teren stabil: ciment.
Nu trece mult timp si incepe greul, apare piatra sparta, specifica cailor ferate. Glumim intre noi si ne zicem ca doar pana aici au ajuns localnicii sa care piatra la casele lor :-)).
Ne continuam traseul anevoios, ne uitam in dreapta, ne uitam in stanga, tunelul este foarte bine pastrat, cu foarte putine infiltratii.
Dupa 20 de minute terminam de parcurs tunelul si intram direct in natura. Eu am ramas surprins cum in atatia ani de la dezafectarea liniei, natura inca nu a napustit pe fostul terasament. Doar iarba si-a facut putin curaj.
Viaductul Topolog
Dupa ce iesim din tunelul Gibei mai parcurgem cativa km si ajungem la viaduct. Chiar este mare! Cu o priveliste asupra intregului tinut: in stanga se observa muntii, in dreapta o apa curgatoare iar sub noi drumul national.
Mergem cu grija si, pe la jumatea lui, suntem intampinati de o parte din organizatori, cu muzica, cu povestile locului, cu povestea liniei si cu speranta inca vie ca pe aici va trece trenul.
Tunelul Plostina
Ne continuam si ne afundam din ce in ce mai tare in padure. Deja terasamentul isi mai pierde din proprietati si parca a devenit un drum de tara, care pe ici pe colo este innamolit. Padurea este din ce in ce mai deasa si ne acopera.
Ne intalnim pe drum cu un batran, dispus nevoie mare sa stea la taclale, un bun prilej pentru o pauza!
Continuam, continuam, continuam si ajungem in fata tunelului, care de data aceasta nu mai era asa de impunator ca tunelul precedent, fara lozinci, dar pe care nu am putut sa il parcurgem. Era bine inundat.
Satul Alunisu din judetul Arges
Andrei, organizatorul, gaseste repede o solutie si o luam prin stanga tunelului. Incepem sa urcam un deal, acoperit in totalitate de frunze. Ar fi fost o priveliste frumoasa daca nu am fi fost ocupati cu urcusul 🙂 , dar nu a durat mult. Intr-un final dam in drumul comunal iar ulterior in drumul judetean 704F. Drum care ne va duce pana la comuna Tutana si la ultima oprire, Manastirea Tutana.
Fiind vorba de un ocolis pe nepusa masa, nu aveam nici o asteptare. Dar spre mirarea mea, asezarea aceasta arata ca genul acela de sat, pe care il vezi la televizor. Pitoresc, verde si cu case bine ingrijite! Cu fantani care te ajuta sa iti potolesti setea, strajuite de cruci care te determina sa le cunosti povestea. Este un obicei pe care l-am observat pana acum in judetele Valcea si Arges. Motivul este urmatorul: familiile celor trecuti in nefiinta renoveaza si curata fantanile pentru drumeti, localnici… ce sa mai, pentru cei vii, astfel incat noi cei ramasi sa-i pomenim pe cei ce au plecat.
Si aici am fost bine primiti, ne-au vazut ca ne uitam dupa fructe cazute (eram flamnazi 🙂 ), asa ca o doamna a venit si a oferit intregului grup o plasa plina cu pere. Oamenii astia chiar nu asteapta nimic in schimb, dar daruiesc fara sa clipeasca!
Trecem de sat si ne continuam drumul, padurea de data aceasta este aramie, drumul doar pe mijloc se mai vede, in rest este acoperit si el.
Manastirea Tutana
Dupa o bucata buna de vreme, ajungem in Tutana, incepe astfaltul, si ne vedem autocarul. Credeti-ma, dupa un drum frumos, dar lung, un autocar sau o masina este tot ceea ce iti doresti 🙂 .
Ajungem si la manastire! Preotul ne astepta de ceva vreme si ne tine un mic discurs despre asezamant.
Chiar daca am mers aproape 15 km pe jos, chiar daca au fost momente in care am mers teleghidat, as repeta experienta aceasta fara sa clipesc!
Comenteaza aici!