Suntem in prag de iarna. A nins. E frig. Ce sens are postare despre locuri estivale? Pentru ca iarna calatorul isi ia (si se informeaza despre) car ;), prin urmare – mai tineti minte experienta din Algarve, Portugalia? Acum scriem plajele din zona Lagoa: Praia da Marinha, Praia de Benagil.
Sa ne reimprospatam memoria si sa rezumam:
Algarve = regiunea de coasta sudica din Portugalia, zona lusitana cunoscuta prin statiunile de la ocean.
Ajunsi in Algarve, am inceput cu Faro, apoi am ajuns in Lagos iar aici am explorat plajele locale, iar in ziua urmatoare am vizitat Portimao si Albufeira.
Despanusati binisor de asteptarile inalte fata de Algarve, mai avem inca o zi intreaga de explorat (a 3-a).
Am stat in dubiu. Sa fie Sagres (pentru ca este oras vechi, bine plasat in review-urile turistice)? Sa fie Lagoa (pentru ca mai sunt si pe acolo plaje despre ce se mentiona in ghiduri ca ar fi suuuper, si pentru ca, la naiba!, am venit in Algarve pentru plaja si nu pentru oras!)?Si Lagoa a fost.
In zona Lagoa stiam despre doua plaje ca ar fi de interes deosebit: Praia da Marinha si Praia de Benagil.
Necazul cu ele este ca sunt deservite de autobuze care au fix 2 curse pe zi (fiecare din cele 2 plaje are linia de autobuz proprie). Ultima intoarcere spre oras fiind la ora 14:00.
Am plecat cu rata de 7:30 din Lagos. Am incalecat pe autobuz si in 2 ceasuri am ajuns. Am avut conexiune buna, nu mai mult de 20 minute de asteptat in autogara de unde am luat si autobuzul spre plaja (doar de la o alta linie). Iar de acolo am mai facut 15 minute. Soferul ne-a lasat la ultima statie, aproape de plaja dar ne-a spus (din timp) ca la intoarcere sa asteptam la penultima statie. Hmmmm… am zis noi. Fie!
Am pornit spre plaja, trecand printr-o zona de vanzatori ambulanti. Porumbelul de la mare lusitan 😉.
Din nou stanci, scari multe, plaja.
Am decis sa nu coboram si am facut la dreapta pe traseul spre plajele din vest – Praia da Marinha, Praia de Benagil.
Poteca trece printr-o zona semi-arida, semi stancoasa insa foarte bine amenajata.
Punctele de panorama sunt bine delimitate de zona periculoasa de abrupt inspre ocean prin garduri din lemn.
Iar traseul este marcat cu “semne de circulatie” desenate pe stanci 🙄. Poteca larga si abordabila inclusiv cu bicicletele.
Pe drum am gasit inclusiv urme ale incendiilor (restranse in aceasta zona) dar care au devastat tara in 2017, mai ales in zona continentala dinspre Spania.
Destinatia noastra a fost Praia de Benagil dar in drum spre aceasta am trecut pe langa Praia da Corredoura cu ale sale grote spectaculoase.
Si ca veni vorba – unul dintre obiective in Praia de Benagil era sa incercam (din nou) sa luam o barcuta pentru a vizita grotele si din interior. Ne-am asezat frumusel la coada (in fata unui ghiseu aflat la intrarea pe plaja) unde sa fi fost deja vreo 50 de oameni in fata noastra. Dupa ce am stat vreo 10 minute ne-am lamurit ca defapt cei care asteapta aveau deja programare (facuta cu cateva zile/saptamani inainte) iar acum asteptau sa ia barca. Pare-se insa ca mai erau disponibile locuri dar din Portimao. Prin urmare ne-am lasat pagubasi cu planurile noastre spontane cu tot.
Si cum plaja Benagil s-a dovedit mult mai mica decat Marinha am luat-o cantinel inapoi urmand poteci alternative, la fel de placute si cu mici “bijuterii” naturale – scoici fosilizate.
Plaia da Marinha la 11:00 avea o alta fata, cu o densitate crescuta simtitor. Cu mare greutate am gasit loc la umbra unei stanci. Si de bine ce l-am gasit l-am pierdut in mod natural odata cu miscarea soarelui si extinderea mareei. Sa explic mareea: uitati-va la stanca mare din apa, cea din planul indepartat.
Dimineata era inconjurata de apa.
La ora 12 era inconjurata de nisip aproape uscat si prin urmare de cearceafuri. Daca nu vreti sa va prajiti (ad literam), recomand cu tarie sa va luati umbrela. Pe cat de sloi este apa, pe atat de fierbinte este soarele. Altfel nu ramane decat sa faceti ca noi – sa va invartiti dupa soare 😀 si/sau sa ramaneti imbracati.
Apropiindu-ne de ora intoarcerii autobuzului am inceput sa ne retragem. Pana la statie 3 lucruri s-au evidentiat:
⦁ am descoperit ca plaja mai are inca o sectiune inaccesibila de pe uscat la vreme de maree ridicata (si greu accesibila la maree mica)
⦁ am inteles de ce autobuzul la intoarcere se opreste cu o statie mai devreme. Drumul este intesat de masini parcate una langa alta, pe ambele parti ale drumului cu aproape o banda. Autobuzului i-ar fi fost imposibil sa intoarca
⦁ smochinele. Oooooohooo si ce smochine!!! Cele mai gustoase, zemoase si aromate pe care le-am incercat in peregrinarile noastre in tarile insorite. Culese direct de la sursa din copacii de la marginea drumului. Scriind si mi s-a facut pofta din nou!!! Nefiind multi-tasking, n-avem poze 😉
Privind retrospectiv, aceasta zona ne-a placut cel mai mult din zona litorala pentru ca:
⦁ traseele sunt foarte frumoase si ofera o alternativa excelenta la traditionalul stat cu burta la soare
⦁ plajele sunt mai izolate si deci mai putin populate (fata de media pe care am vazut-o)
⦁ zona mi-a creat senzatia de “tihnit” si natural versus urbanizarea si monetizarea din plajele “bijuterie” ale Albufeirei – Portimao, Lagos.
Intorsi in Lagos iata ce am mai explorat:
⦁ Gara
Pentru biletele de tren spre Lisabona. Am descoperit ca, de fapt, exista doua gari. Cea veche si foarte frumoasa, dar inchisa (din motive de degradare presupunem) si cea noua (dar rece si distanta ca atmosfera). Pentru un iubitor de trenuri… dezamagitor. Si o paranteza -> la transferul spre Lisabona, drumul este compus -> un segment de tip “personal” pana in statia Tunes (adica intoarcere spre est pana in zona Albufeira) iar apoi schimbare cu un AlfaPendularul (varianta vitezomana) pana in Lisabona. Si sa revenim in Lagos, am mai vizitat…
⦁ Plaja cea mare, adica Meia Praia.
Si da, este mare si in lung (~2 km pana la rau si inca atatia dupa) cat si in lat. Este singura plaja neinconjurata de stanci pe care am vazut-o in Algarve, cu nisip fin si suficient de ampla cat sa acomodeze rasfirat hoardele de turisti. Ajunsi dupa-amiaza tarziu am gasit foarte putini oameni ceea ce a facut ca pentru mine sa fie cea mai relaxanta experienta de plaja din tot concediul. Daca as fi descoperit-o mai inainte cred ca as fi renuntat la cateva plaje (Albufeira? celelalte plaje din Lagos?). Si include sezlonguri 😉
⦁ Aldega de Marinha. Calatorului ii sta bine cu drumului, dar nici pranzirea nu trebuie neglijata. Si ca sa nu ne surmenam am tras la un restaruant cu fructe de mare recomandat de catre receptionera noastra. Adevarul este ca nu ne asteptam sa reusim sa intram – in seara anterioara era coada afara de aproximativ 30 de persoane 😐 . Ori, sa ne fie iertat, nu o fi ultimul loc de mancare de pe fata pamantului! Am ajuns pe la 15:30 si a fost liber liber. Mancarica buna, preturile rezonabile, berea rece, prajitura cu miere si smochine voluptoasa, ospatarite agreabile. Declarandu-ne satisfacuti, am pornit mai departe spre zarva din centrul orasului spre…
⦁ Piata de sclavi
Este de fapt o cladire in care se evaluau oamenii ca si marfa, chiar si cu minimum de empatie nu ai cum sa nu te tulburi. Macar daca am invata din trecut sa nu ii mai repetam ororile. Piata se gaseste in piata principala a orasului, langa Castelo de Lagos, Castle of Governors, Arco / Porta de Sao Goncalo, Museu Municipal Dr José Formosinho, Igreja de Santo António.
Cu alte cuvinte, daca ai ajuns in aceasta zona de una-doua sute de metri patrati, ai vazut creme de la creme. Daaaaar nu zona a facut deliciul ci … seara dansanta pe care am gasit-o acolo. Cu muzica foarte antrenanta si cu dansatori din comunitatea locala mai degraba de varsta a treia decat mai juni, tantosi, fluizi si foarte eleganti. Ne-a incantat deosebit si a fost cireasa de pe tortul Algarve.
Comenteaza aici!